Scrisoare trimisa de un soldat de pe front catre parinti-Primul Razboi Mondial

               

Dragii mei parinti,

              Va scriu aceste randuri intr-un moment de liniste,daca se poate spune asa,un moment in care armele tac. De cateva ore bune nu s-a mai auzit nici-un foc de arma sau tun,este o liniste sinistra.Ploaia ce cade neincetat de 2 zile mi-a udat hainele pana la piele,totul este ud si rece.Dupa cum bine stiti,razboiul nu iarta.Nimeni nu stie daca o sa reziste sau daca n-o sa mai vada lumina soarelui niciodata.Viata de razboi e groaznica.Sa traiesti in transee nu poate fii descris.Nu am mai avut o masa calda de cand suntem in transee si nici nu cred ca am sa mai am vreuna.Mancarea este intotdeauna rece,putina si proasta.De spalat nici nu se pune problema.Nu mi-am mai schimbat imbracamintea nici nu mai stiu de cand.Moartea pandeste peste tot.Daca nu esti omorat de vreun glont atunci sigur te omoara vreo boala,este doar o chestiune de timp.Cand reusesc sa adorm,lipit de peretele rece al transeei cu arma in mana,sobolanii prind curaj si trec pe langa mine iar cel mai mult ma ingrozeste faptul ca unii dintre camarazi ii prind si ii mananca.In astfel de conditii nu stiu cat am sa mai resist si cat am sa mai gandesc limpede.Cei mai slabi pur si simplu au iesit din transee in bataia armelor numai ca sa scape de chin.Zgomotul din timpul luptelor este infernal.Nu cred am sa mai aud vreodata bine.Ce n-as da sa am macar o pereche de bocanci uscati si niste haine spalate…si un pat cald in care sa dorm linistit.Mi-e dor de casa,mi-e dor de gradina cu iarba verde in care obisnuiam sa stau sis a visez…mi-e dor de voi si de toata familia.Daca nu am sa mai am ocazia sa scriu va spun ca va iubesc nespus sis a stati fara grija,am sa mor cu sufletul impacat ca orice om ce moare pentru o cauza nobila….nu am vrut nici-odata ca asta sa se intample dar nici nu am cum sa ma opun…macar pentru voi am sa spun La revedere…dar Adio..!     

Ce se intampla...?

        In general oamenii vor sa iasa in evidenta.E un lucru normal,si eu cate-odata am tendinta sa fac asta.Problema este ca unii fac asta fara nici un motiv,absolut gratuit.Si asa am facut introducerea unei noi postari.Oare de ce este mai ,,Cool" sa mergi pe holul scolii cu telefon de-abia cumparat care desigur include difuzor bun,are o culoare cat mai tipatoare si desigur indispensabilul "touch"...cum spuneam este "cool" sa mergi pe holul scolii cu un astfel de telefon in mana tinut cat mai sus si din difuzor sa rasune o melodie..pff..de fapt o manea.Acum am sa ma abat de la subiect...imi poate spune si mie cineva de cand este infiintat acest gen de muzica...sau o ramura a cariu gen este?Am incercat sa analizez si n-are nimic propriu...ritmul este arabesc,egiptean...de fapt ar fii bine dar acum sunt plagiate cu nesimtire multe melodii la care unii oameni au muncit pe rupte.Revenind, de ce trebuie sa iasa cineva asa in evidenta?Sau mai este cazul in care nu iese telefonul in evidenta dar vestimentatia pur si simplu lasa de dorit.Dar daca nu avem nici telefon nici vestimentatie intervine atitudinea.Si sincer asta mi se pare cel mai grav.Nu-mi pot crede urechilor cand aud ce pot spune anumite persoane.Este scandalos dar asta este lumea in care traim!Stiu probabil am fi tentati sa spunem "si de ce nu facem nimic in aceea privinta?" am sa raspund...nu putem!Este mult prea periculos intr-o astfel de societate sa spui ceva...si chiar daca ai spune ar fii inutil...
    P.S:Nu am vrut prin acest articol sa ofensez pentru ca ...''nu te poti pune cu placerea omului" si eu sunt om dar deja nu este in regula atunci cand prin actiunile tale ii poti deranja pe cei din jur.  

                                                                                                                         Ana

Gen : "Salutare!.."

..Stau comod în scaunul de la calculator.Muzica e lăsată sa cante in voia sa.Incerc totuşi,sa fac o introducere.Cei drept,la ora asta nu prea functionez cum trebuie,deci imaginatia mea este mai retrasă acum.O sa încep prin a spune ca ma numesc Andreea,si ca din totdeauna am vrut un blog,pardon,împreuna cu Ana,ne-am dorit un blog.Observ ca am greşit dar parcă nu ma îndur sa dau click pe tasta'backspace'.Mintea îmi fuge la muzica.However,o sa încerc sa fiu serioasă.Am vrut sa scriu aceste randuri ca o linie de start pentru postarile ce vor urma[si vor fi muuulte].Dau 'preview' si vad ce am scris pana acum-mi se pare ok.Imi iau ramas bun[desi suna prea dramatic] si ma gandesc daca merita sa apas 'Publicati postare' ..Si,cred ca merita! :)


P.S.:As scrie mereu,fara oprire,dar timpul nu imi permite!

Salutare...!

....stand pe scaunul de birou si uitandu-ma pe fereastra la cat de frig e incerc sa fac o postare de introducere.In primul rand vreau sa ma prezint...sunt Maria.Nu vad rostul unei descrieri fizici sau morale din moment ce nu suntem pe un site de socializare.Ne-am dorit foarte mult sa fac acest blog..(desigur dupa ce Andreea mi-a spus) si am de gand sa postez multe lucruri interesante,pana atunci am s-o las si pe Andreea sa se prezinte...